O lacrimă de Batavia

Descriere

„Ce film ar ieși!” a fost primul meu gând, cam pe când trecusem de pagina 20. Dar ce fel de film? Ce fel de carte? „Un (alt) roman post apocaliptic” ar fi o caracterizare incorectă. Chiar și „Un roman post apocaliptic atipic” ar fi pe lângă subiect, și asta dintr-un motiv simplu: suntem sigur într-o atmosferă post apocaliptică, dar lipsește Apocalipsa! În loc de asta avem doar o Întrerupere, și anume a tuturor surselor de curent electric. Sufi cient însă ca lumea să o ia razna, dovedind cât de dependenți suntem de electricitate. Desigur, putem lua lucrurile și în sens metaforic. Însă, în sens concret, mi se pare senzațional faptul că Sergiu Someșan și-a scris cartea – știu dinsursă sigură – înainte ca o doamnă ministru din Austria să se trezească vorbind despre o posibilă pană de curent pan-europeană! Realitatea se străduiește să prindă din urmă fi cțiunea, Doamne, ferește! La fel ca în toate cărțile lui Sergiu Someșan, de la basmele pentru copii până la thrillerele SF, ceea ce contează cel mai mult până la urmă sunt oamenii și relațiile dintre ei. Oricât de teribile ar fi unele dintre elementele constructive ale cărții – precum cel care dă titlul volumului – mai importantă este defi nirea personajelor și a comportamentului lor atât în situații normale, cât, mai ales, în unele profund anormale. Colonelul și Profesorul sunt personaje arhetipale, pe care le-ai recunoaște dacă le-ai întâlni pe stradă. Profesorul cel tânăr este complet luat pe sus de evenimente – cele strict personale și cele globale, deopotrivă. Iar Clara este cea care evoluează, de-a dreptul șocant, într-un timp foarte scurt. Ceea ce cucerește însă – dincolo se fi rul narativ propriu-zis – este atmosfera de grup a celor patru personaje principale, parcă prieteni de-o viață, în ciuda diferențelor de vârstă, experiență și stil de a fi. Am lăsat la urmă cele trei dimensiuni inedite, care sunt esențiale. În primul rând, Întreruperea se termină și viața începe destul de repede să revină la normal – lucru nu tocmai obișnuit în romanele și fi lmele post apocaliptice. În al doilea rând, povestea are o componentă religioasă pe cât de subtilă, pe atât de profundă. În al treilea rând, istoria nu are un sfârșit. E un pic frustrant când ajungi la ultimele fraze, dar nu putea fi altfel. Cartea nu se încheie cu un fapt, nici cu o morală, ci cu un avertisment…

Tudor Călin Zarojanu

Distribuit de SMART PUBLISHING SRL