Livrescu

Descriere

După trei volume de poezie („Înger de prisos”, 2007, „Gâlceava mea cu Haydn sau despre Romanța pentru clopot la patru mâini”, 2010, prefață de Mircea Micu, „Eu, Nietzscheanul”, 2012, prezentare de Emil Lungeanu) Mihail Soare aduce în atenția cititorilor, de data aceasta, un roman. Scris într-o manieră dificil de categorisit din punct de vedere stilistic, cu accente moderniste inspirat transplantate pe un sănătos trunchi clasic, romanul atrage prin cursivitatea spectaculoasă a intrigii, desfășurată pe o perioadă relativ îndelungată, ale cărei repere temporale sunt facultative, fiind zugrăvite în tușe amintind de netemeinicia azurelor din gravură. Arta plastică este, de altfel, prezentă pe întreg parcursul romanului printr-unul din personajele principale, cel care alături de Livrescu, eroul ce dă și numele cărții, obligă cititorul să asiste admirativ la punerea în scenă a unui soi de mit al prieteniei, dar nu în stilul cinematografiei americane, și nici măcar al romanului din țara lui John Dos Passos, ci care este mai degrabă tratat în nuanțe donquijotești. Celelalte teme majore ale filozofiei (timpul, moartea, idealul cvasiirealizabil, dragostea cu multiplele ei fațete) sunt fermecător abordate, originalitatea și pitorescul ideilor despre acestea constituindu-se într-un remarcabil și rafinat procedeu portretistic, menit să creioneze alura inconfundabilă a fiecărui personaj important al cărții. Felul în care este interpretată realitatea, aflată de multe ori în cuprinsul romanului la îngemănarea cu irealitatea, face din „Livrescu”, alături de toate componentele stilistice constitutive ajutătoare la redarea acesteia, una din cărțile greu de lăsat din mână și, la fel de greu, de uitat.